Poezie

Ultimul poem

1 min lectură·28 aprilie 2015

Mediu

Pe-albastrul cerului de gheață,

Eu mă aplec să-ți scriu ceva,

Cerneală fur din deasa ceață.

Să nu mă vadă cineva,

Poemul tristelor pudori,

Îl scriu pe-al albului sclipit,

Să îl citești până în zori,

Căci va muri, apoi, topit.

Sub valuri de zăpadă-ascunse,

Am pus cuvinte necitite,

De rosii buze neatinse,

Și-apoi pe brațe adormite.

Sap rostul lor în gheața dulce,

Pe-oglindă sunt doar eu, actor,

E noaptea care-ți va traduce,

Poemul scris de-un truditor.

Ai timp cât gheața va fi vie,

Acesta-i ultimul poem,

Surâsu-ți stă într-o sclavie,

Pe lacrimi, pleoapele îți gem.

Am sa-ti prind zorile de mână,

Pe deget am să-i las un semn,

În veci te-aleg să-mi fii fântână,

Iar eu o cumpănă de lemn

00972

mircea trifu. “Ultimul poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14070455/ultimul-poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.