Poezie

Pe tărmul tau

1 min lectură·8 aprilie 2015

Mediu

Mi-am deschis inima tăcută,

C-o înnoptată,vagă scuză,

Îmi bate seara mai confuză

Și dimineața-i abătută,

Văd valurile neuitate,

Trezite din trecute porturi,

În al regretelor acorduri,

Îmi poartă dorul de departe,

Închinăciune fac în mine,

Cu eleganță nevăzută.

Mi-e liniștea mai prefăcută

Și inima plină de sine.

Cu lanțul munților legați

Și nu mai știu cu câte mări,

Prezentu-apune sub ninsori

Iar noi privim cu ochi plecați.

De te-am pierdut, trezește-mă!

Eu te-am avut, noaptea nu minte,

Mi-e perna plină de cuvinte,

Oprește-te și-ascultă-mă!

Alungă corbii ce-ți rânjesc,

Ei pun venin în doruri crude,

Și în chemăr, păcate surde.

Departe sunt, să te feresc.

De te-ai pierdut, nu avea teamă

De depărtarea adormită,

Căci altă viață ne-ncepută,

Va cuceri tăcuta-ți vamă.

Îngenuncheat în pragul serii,

Am să te strig – ”Eu sunt, coboară!”

Din iarna ta, la mine-n vară,

Sunt țărmul tău, Stăpâna mării!

00798

mircea trifu. “Pe tărmul tau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14069146/pe-tarmul-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.