Poezie

Ajunge Doamne

1 min lectură·20 martie 2015

Mediu

M-am săturat s-ascult flămând,

Când îmi șoptește vântul,

Că sunt doar apă și pământ,

În ele-mi bate gândul,

Și imi supune-al meu cuvânt.

Nici clopotele nu le-ascult,

Arama pălmuiește,

Nu vreau pe-al pragului destin,

Să port când obosește ,

O cruce falsă de creștin.

M-am săturat nu e a mea,

Din mine nu-i crescută,

În palmă iar mi-a sângerat,

Sălbatic-adormită,

Mă doare greu al meu cărat.

Bărbosule ia locul meu,

Iartă și uită-mi chipul,

Mi-e frică de iubirea ta,

Îmi sângerează timpul,

În toată nemurirea mea.

Am să trăiesc de-acum în vers,

Nu mă băga în seamă,

Din toate rănile-omenești,

Când universu-mi cheamă,

Eu n-am s-aud ce poruncești.

00886

mircea trifu. “Ajunge Doamne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14067919/ajunge-doamne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.