Poezie

Culorile iubirii

1 min lectură·18 martie 2015

Mediu

Mă uit să văd ce mi-a rămas din mine,

Că mult a fost, dar mult s-a prăpădit,

Doar ochii mei, pe cerul pocăit,

Îi țin închiși, înlăcrimați de tine,

Cu palmele îmi țin privirea strânsă,

Mă dor, bătătorite de durere,

Dar nu te las, mi-e dorul in putere,

Să pieri în nori, într-o cădere plânsă.

Îmi dârdâie de teamă necuprinsul,

Când mă cuprinde-n noapte îndoiala,

Iar din clepsidră s-a topit cerneala,

Și-ngenunchează-n mine, neînvinsul.

Așteaptă,-n poartă, mâna-mi de plebeu,

Azi, dă-mi din tine doar o vie clipă,

O brăzdă de pământ în mine țipă,

Să mă audă-n moarte Dumnezeu

Cu ochii stai plecată și cuminte,

Eu voi simți de tu ai să mă chemi,

Îngrop eternul iernii-n alte vremi

Și-oi evada din negrul de morminte.

00859

mircea trifu. “Culorile iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14067766/culorile-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.