Poezie

Balada peticita

1 min lectură·14 martie 2015

Mediu

Când ceasul va veni la mine-n poartă,

Și va întinde mâna să mă ia,

Am să îmi fac din moarte o amantă,

Să-i plângă focul, nemurirea mea.

Și am să-i scriu atâtea versuri proaste,

Cu ele-ntregul iad am să sfințesc,

Punând toți draci-n uniforme-albastre,

Cu ei de mână, coas-am s-o pețesc.

Și dacă nu m-o vrea că-s prea sărac,

Cu zdrențele ce-mi curg în poezie,

O să-și aleagă din vecini un drac,

Iar eu să scap de moarta cununie.

Trezit în zori de sărăcita teamă,

În brațe cu balada-mi peticită,

Eu îmi fac cruce-n versuri de aramă,

Și mă înalț la steaua mea iubită.

Aici, vom împleti cuvinte-n noapte,

Și vom clădi castele în poeme,

Îmbogățiți în doi de-atâtea șoapte,

Să uite ceasu-n poartă să mă cheme.

00975

mircea trifu. “Balada peticita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14067455/balada-peticita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.