Poezie

Neuitato

1 min lectură·5 martie 2015

Mediu

Mai lasă-mă,să mă mai nasc o dată,

Dar nu în mine,într-un alt sălaș,

În altă lume blândă, mai albastră,

Căci depărtarea noastră, din fereastră,

Ne-a pus al kilometrilor grilaj.

Eu sunt aici, in poala umbrei tale,

Și-,aici, iți scriu poemele de dor,

În picături îmi cad cuvinte albe,

Și se compun al versurilor salbe,

Iar pacea naște-n rugă de amor.

Am sa răzbesc prin a tristeții ceată,

Cu mâinile privirilor de orb,

Și-ajuns în lumea ta, de alintată,

Tu, ce in versuri, ai rămas o neuitată,

În brațe, cu iubire-am să te sorb.

00865

mircea trifu. “Neuitato.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14066747/neuitato

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.