Poezie

Iertarea naște-n poezie

1 min lectură·6 februarie 2015

Mediu

În patul nopții corpu-mi las,

Sub pleoape somnul îi astern,

Sunt gând, sunt liberul etern,

Sunt și Albastru și Atlas.

Și hoinărind mă las flămând,

În cercul falsului destin,

Am să-mi găsesc tăcutul chin,

Ce urlă-n dorul meu vibrând.

Pot universul să-l refac,

Am gândul veșnic suveran,

Pot fi un rege sau golan

Sau ruga nobilă în frac.

Am să-mi creez altă cărare,

Spre mâna ta uitată-ntinsă,

Din rătăcirea mea respinsă,

Să-ți fiu răspunsul la-ntrebare.

Pe cerul tău monocolor,

Ce gheața sări-i dă culoare,

Fac curcubeie din răbdare,

Și-n împăcare-aștern covor.

În șoaptă intru-n corpul greu,

Și ochii mi-i trezesc din umbră,

Cer mâinii mele să te-ajungă

Să te aducă-n versul meu.

00928

mircea trifu. “Iertarea naște-n poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14064946/iertarea-naste-n-poezie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.