Poezie

Ovidiu

1 min lectură·31 ianuarie 2015

Mediu

De două mii de ani neresemnat

Pe negrul Mării Țărm sălbăticit,

De-Augustul si iubire alungat,

Sunt eu, Ovidiu Romei răzvrătit!

Pe fiecare stâncă-am scris un vers

Poemul meu se naște din blestem,

Căci nu-l poate-ncăpea un univers,

Când răzbunarea-nvaluit-o chem.

Îmi arde gerul dragostea pe buze

Și inima îmi bate troienită,

Copilele de daci le-mbrac în muze

Și le-nvelesc cu umbra mea cernită..

Sălbatic îmi usucă versul, vântul

Și-mi cade ruga nudă la picioare,

Mă bate cerul și îi gust pământul,

Când versul meu le cere de mâncare.

Am adunat toți zeii din Olimp,

Tăcerea mea uitarea le despică,

Stăpân le sunt înlacrimat de timp,

Poemul meu nu se mai naste-n frică.

00910

mircea trifu. “Ovidiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14064539/ovidiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.