Poezie
Albastru naruit
1 min lectură·
Mediu
Se surpă cerul obosit
De-atâta greu-albastru,
Și-n mine raiu-a năpădit,
Cu năruitu-i aspru.
M-așteaptă îngeri-n apus
Cu-a lor iertare-n palme,
Destinul trupului supus,
In noaptea oarba,doarme.
M-așteaptă Dumnezeu să plâng,
Prinzandu-ma de mână,
Să pot durerile să-ti frâng
De vorba sa bătrână.
La poala cerului se-aprind,
Icoane clandestine
Amarul meu moare născând
Eternitatea-n tine.
Umbra imi urla bâjbâind
Pe cerul fără stele,
Și visele mă dor pe rând
Când vreau să ies din ele.
Îmi picuri șoaptele pe ochi,
Stropi din iubire stoarse,
Să scap de frica de deochi,
Rupta din stele arse.
Împlântă-mi tălpile-n pământ
Între bătăi de clopot,
Rostindu-mă ca jurământ
Și dă-mi iubirea-n clocot.
00982
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Albastru naruit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14059546/albastru-naruitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.