Poezie

Vocea luminii

1 min lectură·7 noiembrie 2014

Mediu

Îmi sunt picioarele de lut,

Când treptele le urc spre cer

Și frunzele din al meu scut,

Se ofilesc si-n urma-mi pier.

Înaintez fără să-ți cer,

Nimic din ce-ai putea să-mi dai

Si-n pașii arămii de fier,

Îmi port ruginile spre rai.

Și, din chemarea-ți dureroasă,

Învie frica mea sălcie,

Îmi sorb o rugă mătăsoasă,

Născută-n mine din pruncie.

Sărut pe trepte semnul crucii,

Și-mi port iubirea în picioare,

Parfumul ei plin de capricii,

Îl simt urcând spre abdicare.

Mie dor de pacea ta trupească,

Să-mi simți tăcerile smerite

Și-n tine să se-adâncească,

Buzele-mi triste, biciuite.

001.012

mircea trifu. “Vocea luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14059360/vocea-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.