Poezie

Poem marin

1 min lectură·6 noiembrie 2014

Mediu

Mă roagă marea să mă-nec,

O simt cum năvălește-n mine,

Pe-a ei clepsidră-n valuri trec,

Stropii săratelor destine.

Îmi spune luna că mă vrea,

În tumultoasele-i eclipse,

S-adorm privirea-n unda sa,

În crucea brațelor deschise.

Și stelele îmi cad în jur,

Când ceru-n noapte lăcrimează,

Să par’al meu abis mai pur,

Căci teama - tainele creează.

Atunci,născută din speranță,

Din spuma albă, fără vină,

Pe gura-mi, ce tânjea a viață,

Simțit-am gustul de lumină.

Și-acum am ridicat privirea,

Făcând-o ancore de humă,

Și pace-am strâns cu omenirea,

Să-i fiu vecia cea din urmă.

00991

mircea trifu. “Poem marin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14059288/poem-marin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.