Poezie

Poem de lava

1 min lectură·30 septembrie 2014

Mediu

Sunt magma din vulcanul încă viu,

Ce pribegește-n lacrime fierbinți,

Arzând destine și albastre minți,

Pentru că sunt și-am să mai fiu.

Ard tot polenul florilor de nopți,

Pe cerul sărăcit, dar plin de îngeri,

Ce cresc în labirintul ce îl porți,

Unde, învins, ești fără-nfrângeri.

M-alint cu vise ruginite,sparte,

Ce le adun cu mâinile-nroșite

Și-mi tremură speranțele deșarte,

Când scârțâie în noapte, răgușite.

Aștept ceva ce nașterea nu-și știe,

Un foc cu limbi de gheață nesupusă,

Din pulbere de iad și din tămâie,

Să-mi fie și stăpână, și supusă.

Acum sunt gata să mă-ntorc in lavă,

Să-mi scriu din nou al meu destin,

Spălându-mă de frică și de pleavă,

Să știi că-n viitor iți aparțin.

00905

mircea trifu. “Poem de lava.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14056897/poem-de-lava

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.