Poezie

Aur si argint

1 min lectură·20 august 2014

Mediu

Sunt într-un vis,pe-un țărm de mare

Și ziua-mi cere voie să adoarmă,

Văd valurile-n patul lor de sare,

Cum împăcate,coamele își sfarmă.

Acum magia-ncepe cu-n blestem

Ce de-o eternitate se repetă,

Când în apusuri,raze aurite gem,

Alte de-argint în urma lor regretă.

Și soarele,în adormirea grea,

Simte în pieptul lui furtuna,

Ce disperat o lasă-n urma sa,

Când,resemnată,se trezește luna.

Acesta-i ciclul nemuririi lor,

Ce are rădăcini neamplinite,

Între destine scrise în decor,

De nemiloase lacrimi adormite.

Am să pun aurul și-argintul lor,

Să-i las o noapte să se vadă,

Și-n dimineta să se nasc-un dor,

Sfințit în rugăciune de-o baladă.

001.082

mircea trifu. “Aur si argint.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14054601/aur-si-argint

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.