Poezie

Purtator de lumina

1 min lectură·11 august 2014

Mediu

Am să te rog să-mi fii solie,

Pune-ți armura-naripata ,

Căci ceru-i câmp de bătălie,

Și-a lui oștirea-i resemnată.

Și-n fața lor poartă-mi poruncă,

Bătaia ei să o asculte,

Și teama-n clopote de stâncă,

Să plece frunțile cărunte.

Dorm alintați de vanitate,

Închise-s porțile-ngeresti,

Păcatele sunt neiertate,

Pe-altarul milelor cerești.

Și umbra mea las-o pe cer,

Albastrul să îl sângereze,

Meleagul lor duhnind a fier,

Pe legea mea să se boteze.

De nu,am să le vreau apusul,

Pe aripile lor să moară,

Căci negrul înger e abisul,

Și solul lui e o fecioară.

Dar ura-n ochi agonizează,

Osânda-n lacrimi de iertare,

Cerul pe cruce sângerează

Cerându-mi pace la hotare.

Și în tăcerile creștine,

Blestemele le las pe cer,

Le iau păcatele cu mine,

Purtandu-le-n tăiș de fier.

Acum, în tainica-mi menire,

Cerul din nou este curat.

Nu am făcut-o din iubire,

Voiam doar sfântul său păcat.

001.006

mircea trifu. “Purtator de lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14054228/purtator-de-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.