Poezie

Divinul Intuneric

1 min lectură·2 august 2014

Mediu

Născut sunt de o noapte

Și legănat de vise,

Hrănit cu negru-i lapte,

Și mângâierii aprinse.

Și am crescut noptatic,

Într-ale lunii raze,

Ne-nduplecat, lunatic,

Printre-ale sale faze.

Și vestea mi se duse,

De mine, întuneric,

Din timpurile apuse,

În Universul feeric.

Treceau codane stele,

Cu scânteieri pe gene,

Chemându-mă la ele,

Între dorinți obscene.

Dar visele-mi eterne,

Le alungau din cale,

Rănite de inferne,

Se afundau în jale.

Spre cer mureau oceane,

Și se nășteau în nori,

Căzând în picuri calme,

În ploile de zori.

Iar eu, in poala nopții,

Îi dam forma iubirii,

In visurile sorții,

Si chipul amăgirii.

Atunci, o rază a lunii,

Prin negrele-mi cortine

Îmi cere umbra mâinii,

Lumina sa-și iînchine.

001.055

mircea trifu. “Divinul Intuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14053777/divinul-intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.