Poezie

Vis de Balada

1 min lectură·19 iulie 2014

Mediu

Un vis mă strigă disperat și arde,

El știe că e viu, cât vie-i noaptea,

Urlându-mi că nu vrea să îl îngroape,

Uitarea zorilor pe ale mele pleoape.

Privirea somnoroasă mi-o lovește,

Și-mi scutură pe ea dorinți străine,

Mă clatină din somn și m-ocărește,

Lăsându-și dorul cufundat în mine.

Și ochii minții îmi deschid să între,

Se-așează, zgribulindu-și frica-n mine,

Îi mângâi teama cu un gând cuminte,

Și-i dau speranța-n față s-o respire.

În palme-i spun să-mi lase acum,

Plăpânde flăcări din necunoscut,

Să reușesc s-aprind același drum,

Trimis în somnul meu abia născut.

Iau visul și-l aștern să doarmă,

Într-o baladă ce miroase-a tine,

Și legănat de vocea-mi calmă,

Adorm și eu cu visul tău în mine.

00970

mircea trifu. “Vis de Balada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14053117/vis-de-balada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.