Poezie

Lacrimi de icoana

1 min lectură·11 iulie 2014

Mediu

Mă iau și mă cobor în mine,

Să sting un foc ce mă consumă,

Ce-n flăcările lui străine,

Îmi ard dorințele din urmă.

Încerc să-l sting cu mâna goală,

Cu-al ei miros de carne arsă,

Dar focurile-mi stau în poală

Și limbile în mine-și varsă.

Cer sângelui cu glasul fricii,

Să se reverse aici pe rană,

Dar el, făcându-și semnul crucii,

Se încheagă-n vocea suverana.

Și-atunci, din umbrele uitării,

Simt două lacrimi de icoană,

Ce-și varsă apele iertării,

Stingând a focului prigoană.

001.016

mircea trifu. “Lacrimi de icoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14052646/lacrimi-de-icoana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.