Poezie

Taina baladei

1 min lectură·12 iunie 2014

Mediu

Ești amazoană printre stele,

Pe calul tău de argint curat,

Ești calda rugă printre ele,

Sfințindu-mi cerul de păcat.

Tristă și-ascunsă în durere,

Eu te-am găsit și te-am iubit,

Te-am învățat să lupți cu ele

Și-nvingătoare m-ai robit.

Privirile-ți băteau în valuri,

Plecându-se pe țărmul meu,

Pe stânci, cu colții de balauri,

Stăpâna tu le esti, nu eu..

Te-aștept pe pragul dimineții

Și calul ți-l închid în stală,

Îi dau să bea din apa vieții

Și fan in iezle-i pun,o pala,

Tu ești pe pat în adormire,

Ud un ștergar în lacrimi sfinte,

Pe corpul tău de mănăstire,

Las sarea lor să te alinte.

Cu corpul tău mă plămădesc

Și ne-nvelim cu asfințitul

Sub ochii sfântului ceresc,

Din noi se naște răsăritul.

00997

mircea trifu. “Taina baladei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14051226/taina-baladei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.