Poezie

Balada fecioara

1 min lectură·26 mai 2014

Mediu

Am prins o melodie tristă,

Plutea topindu-se în noapte,

Ceva duios,trecând în șoapte,

Purtând parfumul de batistă,

Și sarea udă,de sub pleoape.

M-am aplecat să văd de unde,

Ce muritoare așa măiastră,

Își cântă dorul la fereastră,

Ce fără teamă imi pătrunde,

Prin a mea platoșa albastră.

În noaptea neagră de tăcere,

Nu mai era nici o culoare,

Să-mi cheme ochii ,să coboare,

Și să-nțeleg în ce durere,

În mine melodia îi moare.

Și atunci cu mare drag de ea,

I-am dat căldura mângâierii,

Căci mută-n frigul nepăsării,

A fost născută și murea,

În resemnările tăcerii.

Și-am picurat-o pe-o vioară,

Din inima cu strune calde,

Cu-al meu arcuș cu fire albe,

Infiorandu-i prima oară,

A ei baladă de fecioară.

001.005

mircea trifu. “Balada fecioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14050296/balada-fecioara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.