Poezie

Vis incaruntit

1 min lectură·14 mai 2014

Mediu

Mă odihnesc în umbra soarelui,

Sunt obosit de nemurire-acum,

Și pipa-mi umplu cu răbdare,

În pace, mintea mi-o inec în fum,

Și-ncet, o amintire-nșelatoare,

Învie din trecutul meu bătrân.

Îmi văd iubire îmbrăcată-n aripi,

Mă cheamă din uitare într-un vis,

Și pleoapele-mi devin biruitoare,

Și-mi cad în al trecutului abis,

În brațele speranței temătoare,

De vis încărunțit,dar nu invins.

Uitarea-i muritoare e rănită,

Din ea curg voci de amintiri,

Ce mă răsfață-n gust de sare

Și mă alină-n palmele iubirii,

Femeie înger, cu parfum de mare,

Sărută-mă în somnul nemuririi.

001.129

mircea trifu. “Vis incaruntit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14049626/vis-incaruntit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.