Poezie

Vers etern

1 min lectură·8 mai 2014

Mediu

Sunt obosit acum, fără armură,

C-o inimă fricoasă-n piept,

Sunt doar un biet nebun poet,

Cu versuri rătăcite în furtună.

Am adunat suspinele din lume,

În mii de picături le-am strâns,

Le-am scuturat de dor și plâns,

În pacea cu miros de pâine.

Acum le spăl obrajii cu speranță,

Să uite gustul de minciuni,

Din vers să-și facă rugăciuni,

Dând grai cuvintelor, și viață.

Când ochii vii vor crede-n mine,

Cu raza lor să mă citească,

Să simtă slova îngerească

Și dragostea, printre suspine.

Prin mine mamele să-și plângă

Îngerii lor, cu aripi frânte,

Cu versul meu să se alinte,

Hrănindu-și inima plăpândă.

Când Domnul meu o să mă cheme

Să scriu în rai sau în infern,

Cu foc sau milă-am să aștern,

Ori dulci balade ori blesteme.

00985

mircea trifu. “Vers etern.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14049265/vers-etern

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.