Poezie

Ploi de vise

1 min lectură·1 mai 2014

Mediu

Supușii m-au numit Morfeu, etern

Pe pleoape, visul muritor doar eu,

Cu frunza macului, în somn aștern,

Eu dau durerea și iubirile de zeu,

Stăpânul nopți-n rai și în infern

Sunt eu.

Pe tronul de coral, pătruns de noapte,

Cu nori de vise nenăscute, pe altar

Așteaptă semnul meu, ca toți, în șoapte

Să cadă-n picături pe-al meu hotar,

Căci fără vise somnul este moarte

Și noaptea-i în zadar.

Și orice suflet ce-i ascuns de pleoape,

Cu sete-așteaptă ploaia de la mine,

Și-atunci, când visul meu cu gust de ape,

Nerăbdător îi bate-n genele-i creștine,

El va trăi în rai, în sunete de harpe,

Și noaptea în suspine.

Din cer, de simt un somn sărat de-o rugă,

Din zeu, eu mă transform într-un bărbat,

Lâng-o fecioară, pe aceeași pernă udă,

M-aștern cu patimă și versu-mi alintat,

Și-alung durerea-i trădătoare ca o Iudă,

Și sufletul i-l las curat.

001.142

mircea trifu. “Ploi de vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14048882/ploi-de-vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.