Poezie

Curtezana

1 min lectură·3 aprilie 2014

Mediu

Știam că-i curtezană Noaptea,

Cu-al ei parfum fără căldură,

Tăcuta-i mână-o simt pe gură,

Cum lasă negrul ei pe buze,

Cu gust etern de întuneric,

Și la urechi șoptind himeric,

Când mă adoarme-și cere scuze.

O las să creadă că mă-nvinge,

Că-n al meu somn va fi stăpână,

Că-i voi iubi neagra lumină

Și-ntunecatul zâmbet tragic,

Dar când o fi să mă sărute,

Din inima-mi cu porți cărunte,

Mă va salva un înger magic.

Lovind în pleoapele închise,

Cu disperata lui lumină,

Să fac din el a mea cortină,

Să fac cu viata pace acuma,

Așa să scap de falsa Noapte,

Și din alintul ei de Moarte,

Și îngeru-mi întinse mâna.

00919

mircea trifu. “Curtezana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14047230/curtezana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.