Poezie

Rugaciune

1 min lectură·21 ianuarie 2014

Mediu

Un ciob de lumină dă-mi Doamne la apus,

Când raza soarelui se sparge-n înserare,

Să-l iau ușor, cu palmele fricii ce doare,

Să-mi vindec rugăciunea, să poată să zboare,

S-ajungă în lacrimi, pe-altarul Tău, sus.

Un ciob mi-e de-ajuns.

O scânteie dă-mi Doamne, de la lună în zori,

Când răsăritul o arde, să-mi aducă noroc,

S-aprind vindecarea din trupuri cu foc

Și sufletele ce vin către tine să-ntorc,

Să crească nu cruci pe pământ, printre flori

Doar viața în mii de culori.

Și, Doamne, de nu poți sau nu vrei, Tu ia-ma pe mine

Dar lasă-mi versul viu și-o singură floare

S-o sădesc în parfum de cuvinte, în raze de soare,

Să-ngroape durerea din lume-n abisuri de mare,

Atunci eu Doamne, voi crede și-n versuri în Tine,

Atunci va fi bine.

001.091

mircea trifu. “Rugaciune .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14042653/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.