Poezie

Agonie si extaz

1 min lectură·6 ianuarie 2014

Mediu

Unde-aș putea să mă ascund, în care

Rană de pământ sau mare,

Să mă pitească luna-n umbra ei,

Robit de teama de visare,

Când alții puntea anilor treceau

Râzând, eu o pășeam tăcut

Dar nu spre cea din viitor, pe alta

Ce mă-ntoarcea-n trecut.

Din nou sub pașii goi, aceleași cioburi

De durere mă rănesc,

Degeaba am croit pingele inimii,

Pășind, din nou să-i amintesc

Aceleași gropi urât mirositoare,

Pline de venin m-așteaptă,

Aceleași rugăciuni ce cad din cerul gol,

Zdrobindu-se în șoaptă.

Pășesc înfiorat cu tine iubito

Pe cărarea ce duce la mine,

Mă rup din blestemata resemnare,

Iubita mea, mă plec la tine,

Îmi pierd respirul, sufletul se-nalță

Până la cerul trădător,

Sunt încă aici, cu ea acum,

Cu-a ei iubire-am devenit nemuritor.

001.181

mircea trifu. “Agonie si extaz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14041613/agonie-si-extaz

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.