Poezie

Gelosul astru

1 min lectură·28 decembrie 2013

Mediu

Lumina ta umbrește soarele și raza sa,

E mult mai vie și mai pătimașă decât ea,

De-aceia, când i-apari tăcută-n cale,

De gelozie-apune, risipit în mare

Și-și roade razele de sare.

Apoi, el furișat pe razele de lună,

Îmi intră-n vis să îmi șoptească ,,noapte bună,,

Îmi spune că nu-s singur, tu iubești și vântul

Ce-n adieri atinge și-ți sărută trupul

Și că-ți șoptește versuri ,,mutul,,.

Apoi mă mângâie pe frunte și-mi mai spune

Să am încredere în el, că îmi vrea bine,

El a văzut că briza mării te sărută

Și te vrăjește, apoi în mare te invită

Și dragoste tu faci, de unde-acoperită.

Eu am zâmbit și-am spus ,,Mărite Soare,

Ia-ți raza ta din vis și pleacă la plimbare,

Vântul eu l-am trimis să-i protejeze corpul

De raza ta fierbinte, c-o bântuiai ca prostul,

Și-n mare cu mine-a fost, eu i-am simțit alintul.

Și-apoi eu am sfințit-o cu albul viu al sării,

Bărbatul eu să-i fiu și rege al visării,

Și cufundați în doi, în veșnicia răcoroasă,

Să ne ferim de raza soarelui, mereu geloasă,

Și valurile pun străjeri, iubita mea crăiasă,,.

00931

mircea trifu. “Gelosul astru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14041016/gelosul-astru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.