Poezie

Clepsidra dragostei

1 min lectură·19 decembrie 2013

Mediu

Eu m-am înconjurat cu frica ta să nu te poți apropia,

Nici mâna-nmănușată în alinturi să nu te-atingă,

Și nici parfumul din sărutul meu să nu te prindă,

Tu ești acolo, sus, și frica ta rănită, acum e-a mea.

Am încercat cu versul meu să-mi luminez timida cale,

Să spulber capcane carnale ce jintuiau la tine,

Ca am să rup așa tăcerea ce-i înghețată-n mine,

Să te salvez, să-ți curăț pata fricii din petale.

Eu ție ți-am cerut să îmi respiri iubirea din cuvinte,

În șoapte-am încercat să-ți lepăd straiul tău frivol,

Îți dăruiesc adâncul inimii, îngenunchiat, cu capul gol,

Primește-n tine-a mea iubire, ca frica să-ți înfrunte.

E timpul să mă duc, clepsidra mea-i aproape goală,

Nu plânge, am alte vieți, o voi întoarce iar și iar,

Și poate-n una scurtă cât o clipă, în vis măcar,

Tu, pe cărarea mea să îmi zâmbești ca prima oară.

001.028

mircea trifu. “Clepsidra dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14040465/clepsidra-dragostei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.