Poezie

Ajunge

1 min lectură·11 octombrie 2013

Mediu

Ocolesc calea ce duce spre steaua ta fumegândă,

Ocolesc calea unde amintirile îmi sunt dușmani,

Nici umbră nu am, unde dorința să se-ascundă,

Mugurii iubirii mele sunt ca suspine de orfani.

Cu tine cerul am lovit cu fruntea sărutată, vie,

Și tot cu fruntea aplecată, iadul l-am gustat,

Liber ca și vântul dar și-nlănțuit în colivie,

De tine, cu mâinile rănite mereu m-am apărat.

Acum ajunge, am obosit, nu mai am vlagă, nu pot

Să înțeleg și să-ți mai beau veninul drăgăstos,

Nu pot în ochi să-ți mai privesc icoana ta de despot,

Ajunge, gata, nu l-am ucis eu pe Hristos.

Pleoapele le strâng până o să lăcrimeze de durere,

Cu mâinile, urechile am să le apăr, să nu pătrunzi,

Să nu aud în mine și nici să văd a ta cădere

Și-n locul tău să intre, uitarea mea, cu ochii blânzi.

001.117

mircea trifu. “Ajunge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14036885/ajunge

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.