Poezie

E inca

1 min lectură·4 octombrie 2013

Mediu

Rochii de bal, rochii de seară,

Lăsate prafuite în suflet,

Sărate săruturi, acum uitate,

Ce buzele roagă oglinda încet,

Și albele fire de păr, de păcate.

Resemnarea m-apleacă și apără

Mintea să rupă prezenturi fatale,

Să poată din mine, frânturile calde

Să pară reale, e unica cale

Ca viața, destinul să-mi scalde.

Doar ea călăuză să-mi fie de-acum,

Să poată să-mi apere încă visarea,

Ce nici o durere mârșavă, ascunsă,

În blândețe să-i simtă chemarea

Și nici de riduri pătrunsă.

Și atunci, când argintul părului meu,

Mâna blândă, tremurând o s-o simtă,

Să știe că-n suflet încă e Mircea,

Căci timpul minte din falsa oglindă,

În veci îmi va fi, pământul și crucea.

001.108

mircea trifu. “E inca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14036539/e-inca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.