Poezie

Taramul iubirii

1 min lectură·25 septembrie 2013

Mediu

Încerc să-ți trec pragul sufletului, să intru apoi desculț, pe vârfuri,

Aici respiru-l ține chiar și vântul, am ochi-nlâcrimați, pe gânduri,

Ai voalul transparent ce-ascunde-altarul tău, e greu, de nepătruns

De cine-ncearcă prefăcut, să intre murdărit de poftele trupești ascuns.

Din întâmplare vagabondam pe fundul mării, căutam rime pentr-o poezie,

Și am văzut ceva ascuns, săltând o barieră de coral, era o colivie, vie,

Când m-a văzut, cu dinții rânjiți de gelozie neagră, a vrut să mă sfâșie

Și m-a rănit la mână dar i-a căzut din gura sa băloasă, o cheie cenușie.

Am luat-o și-am fugit, m-am agățat de coama unui val și am ajuns acasă,

Ceva în sân mă răscolea și am simțit că-i cheia, mă cheamă, mă apasă,

Și îmi șoptește să urmez cărarea din adâncuri, să-ți simt suspinul,

Pe ea s-o folosesc, că-i cheia sufletului tău, să-ți schimb destinul.

Te-am regăsit în fundul mării, cu lanțuri de apă sărată, forjată-n trecut,

Și liberă cheia-m lăsat să rupă blestemul ce-n viață-ai avut,

Acum sunt aici, în genunchi pe altarul iubirii, așteptând ca mâna să-ți cer,

Iubito, respiră adânc, pe tărâmul din suflet să-ți fiu grănicer.

001.264

mircea trifu. “Taramul iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14036153/taramul-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.