Poezie

Gaura Neagra

1 min lectură·23 septembrie 2013

Mediu

Simți că trădarea cu tine-n pat doarme,

De strigi înc-o dată ,,Iartă-mă Doamne,,

Nu face uitarea sau mâna iertării

Să te scape odată de chinul tăcerii.

Mă uit la a mea viață ce timpu-o rănește,

Cum tot ce-i frumos de ating ofilește,

Ce rost am acum, nici o ,,Gaură Neagră,,

Nu poate durerea din mine s-absoarbă.

Dă-mi Doamne un scop sau o linie dreaptă

Să merg spre ceva ce știu că m-așteaptă,

Ori o inimă-n flăcări ori una răcită,

Cu lacrimi de sânge va fi încălzită.

Și de-l ating acum câte-o dată,

De silă și-n vis eu dorm îmbrăcată,

Te întreb, chiar de doare mai rău ca o palmă,

De ce m-ai făcut pe-astă lume mai mamă?

Atunci când o lacrimă amară m-adapă,

Curajul de-a plânge îl am doar în apă,

Și când va cădea, voi fi iar trădată,

Iar lumea va ști de ce apa-i sărată.

Și atunci ce-ți rămâne femeie-nșelată?

Să scoți tot amarul, durerea ta toată,

Să le lași lângă el în veci să rămâie,

Trăiește fugind din a ta colivie.

001.063

mircea trifu. “Gaura Neagra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14036021/gaura-neagra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.