Poezie

Ruga iubirii

1 min lectură·21 septembrie 2013

Mediu

Cerule, fă-mă o cobză și pune-mi sufletul pe coarde,

Cu inima ce-o țin în mână să le ating tânguitor,

Tu roagă vântul să imi stingă iubirea ce mă arde,

Și pune melodia-n rouă și dă-o s-o bea florilor.

Iar pe acolo de va trece o fată tristă, pe o stea,

Pășind rănită de durere, să-ngenuncheze obosită,

Să simtă melodia cobzei, să simtă lacrima din ea

Și în parfumul ei să cadă, s-adoarmă-n el pierdută.

În vis să nu mai simtă durerea veșnică și temătoare,

Nici sărutarea lui pe buze ce-n umbra nopții a pus venin,

Nici urletul de cioburi sparte din inima ce încă doare,

Genunchii ce o ard, gemând sfâșietor într-un închin.

Și din a florilor petale să le împrăștii într-un vers,

În rugăciuni, smerită-n vis, doar stelelor să le citești,

De trece-ntâmplător vreo fată, cerșind alint în univers,

S-o lași de visul tău purtată și suferința să-i clătești.

001.219

mircea trifu. “Ruga iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14035939/ruga-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.