Poezie

Dar sunt roman

1 min lectură·7 septembrie 2013

Mediu

Sunt mândru că-s român

Când, ascultând în șoaptă o baladă

Ce c-o vioară-o cântă un muzician,

Cad notele , ca fulgii de zăpadă,

Topinde-se, mi-au spus că-i Ciprian.

Sunt mândru că-s român

Când cerul îmi șoptește-n vers,

Unde Luceafărul năștea.

Și raza lui nu s-a mai stins

În gândul tău, când cobora.

Am fost mândru de copil,

Din arbore când culegeam

Câte un basm de Creangă,

Cu laptele de mamă-l beam,

Ca frica să mi-o șteargă.

Și mândru mai sunt și acum,

Că-l mai aud pe Dumnezeu,

Și supărarea de i-o spun,

Mă iartă, știind că-mi este greu,

La El mă-nchin, că sunt român.

Și mai sunt mândru uneori,

Când dulcele parfum de fân,

Îl simt în riduri de bătrân,

Și-i dau un ban, că sunt român,

-Mă ierți că-i singurul, îi spun,

Dar sunt român.

003.360

mircea trifu. “Dar sunt roman.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14035241/dar-sunt-roman

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.