Poezie
Si moartea-mi cere iertare
1 min lectură·
Mediu
Când nu o să mai fiu și inima va înceta să bată,
Când adierea vieții îmi va opri respiru',
Și mâna împietrită-n nemișcarea rece
Nu reușește-n pace, să-mi țină patafiru'
Vreau, umbra mamei mele, pe mine să se-aplece.
Am pus în vers, cuvinte dulci, fioruri triste,
M-am războit cu luna și am urlat la soare,
Și viață-am dat în inimi seci, uitate,
Am reușit iubind și ghiața să dogoare,
Și m-am certat cu Dumnezeu, în vechia lui cetate.
Am stors din inimă putere și m-am luptat cu soarta,
M-a aplecat și în genunchi eu lacrimi am băut,
Nici ochii către cer, nici rugăciuni de disperare,
Doar ochi în ochi cu dragii mei și un sărut.
Și pas cu pas, m-am înălțat spre vindecare.
Și moartea, doborâtă, învinsă îmi cere iertare,
Cerându-mi a sa viață și-n schimb îmi dă o altă,
Dar nu-i slăbesc strânsoarea, o fac să pătimească
Și dacă își vrea viața, c-o viață să plătească,
Să lase mamei mele, vecia să-mpletească.
001.156
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Si moartea-mi cere iertare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14031532/si-moartea-mi-cere-iertareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.