Poezie

Gradina cerului

1 min lectură·15 mai 2013

Mediu

Sunt în grădina sfântă a cerului,

E plină de stele cu petale de flori,

Parfumul, pe buze m-apasă,

Și frunzele, de culoarea mării,

Îmi dă pace-n unica casă.

Merg prins de visarea uitării,

De toată durerea, ce răni plămădește,

Jurămintele-nșelate și rugile surde,

În vraja grădinii, pe loc se topește,

Și lasă iubirea-n spațiu să zburde.

Colind aplecat, din floare în floare,

Cu săruturi sorb mugurii dorinței,

Și-i pun în suflet, temător, să-nflorească,

Și plin de lacrimi, stoarse credinței,

Iubire de fată, în stea să-ncolțească.

001.056

mircea trifu. “Gradina cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14029642/gradina-cerului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.