Poezie
Spune-mi tu padure
1 min lectură·
Mediu
Cine-mi poate spune,
Poate tu pădure,
Unde să găsesc,
Suflet îngeresc,
Cu sărutul dulce,
Ce mireasmă-aduce,
Fiorul iubirii,
Patima trăirii,
Să le pun în noapte,
În miraj de șoapte,
Focul frunzei tale,
Încălzită-n jale,
Cu lumina lunii,
Să pun capăt urii.
S-o hrănesc cu muguri
Și cu stropi de struguri,
Sufletul să-mi piardă,
În miros de iarbă,
Durerea să-mi cânte,
Cu lumini și umbre,
Templu să îmi faci
Din mândri copaci,
Ca altar să-mi pui,
Ruga vântului,
Corpul să-i clădesc,
Dintr-un ram domnesc,
Timpul să-l oprești,
Doine să șoptești,
Ca străjer să pui,
Raza soarelui,
Căci îți port regină,
Þinând-o de mână,
În altar de versuri
Plin de înțelesuri,
Să ne pui cunună,
De flori și de brumă,
Să-ți intrăm în casă,
Mire și mireasă.
003
0