Poezie

gelozia eterna

1 min lectură·15 februarie 2013

Mediu

păcate nespălate de uitare,

dorințe neâmfrânte și tăcute,

iubiri pierdute,scufundate-n mare,

de urlete și jale pângărite.

aceste versuri strâmbe mă oglindesc,

cuceritor, cu idealuri strâmte,

încerc să mă înalț dar obosesc,

am aripile ce-mi atârnă frânte.

deschide doamne și fereastra mea,

privește-mi chipul palid de credință,

dar nu de tine sau puterea ta,

doar din iubire pentru-o copiliță.

gelos ai fost pe patima-mi eternă,

ce de suspini, cu lacrimi închegate,

ce zi și noapte, cufundate-n pernă,

le ascundeam și le puneam pe toate.

nu e a ta, ci doar a mea liană,

nu către cerul tău s-a înălțat,

ci doar pe trupul meu, ținând în palmă,

și ochi-n lacrimi inima mi-a dat.

acum rămâi în cerul tău cu sfinți,

și-n nemurirea ta să lăcrimezi,

iubirea mea-i eternă, să nu uiți,

și-n gelozia cea deșartă, să oftezi.

001.168

mircea trifu. “gelozia eterna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14024308/gelozia-eterna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.