Poezie

fantana dragostei

1 min lectură·12 februarie 2013

Mediu

e noapte de un rece plămădit din zăpadă,

luna-i ascunsă-ntre nori tremurândă,

și stelele stinse nu vor să mă vadă,

fiorul tăcerii, încet mă inundă.

cununa de ghiață ce fruntea-mi cuprinde,

și face durerea din mine un rege,

cu inima-n umbră, ce dorul îmi prinde,

să facă iubirea în noapte-nțelege.

m-aplec la fântâna de dragoste plină,

și setea mă arde-n suflet uscat,

cu chipul de apă și plin de lumină,

mă ajută de moarte și doruri să scap.

simt gustul dorinței ce plânge în suflet,

plăcerea ce naște o vreau călătoare,

și-n trupul de vrajă, să intru cu-n zâmbet,

să nască din lună, o rază de soare.

001.485

mircea trifu. “fantana dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14024096/fantana-dragostei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.