Abisului din mine

Mă uit cruciș la tot pământul, Aștept de va cădea o frunză, Pe deget am s-o leg ca scuză, Și să-i ferească nevăzutul Căci mi-a pierdut în vis o muză, Atâția munți mi-a pus în cale, Cu valuri ascuțite-n teacă, Pe cruce stâncile se-apleacă, Și în păcate capitale, Afundă pașii mei să tacă. Las tot ce am dumnezeiesc, Priviri îngenunchiate sfinte, Și cu durerea mea-n cuvinte, În altă noapte-am să pășesc, Te voi găsi s-aștepți cuminte.