Poezie
Ecou absent
1 min lectură·
Mediu
Mă încântă
pata de lumină ce s-a scurs
printre degetele tale
obosite.
Când îți e foame, iubești,
când îți e somn, bei
și-apoi mă întrebi
de ce
lumina-ți e de neînțeles.
Eu nu mă ascund
în spatele lucrurilor simple,
deși mă sperie zborul libelulelor
și foamea cuvintelor.
¤
Știu, este o lume
în care babe împinse pe scări
zâmbesc larg și cețos
ca ciuperca unei explozii nucleare.
Este o lume
în care posedăm
demoni mecanici prin
coșmarurile Timpului.
Aici am învățat
să facem bungee-jumping
legați de pletele lui Dumnezeu
și să construim diguri
care să oprească șuvoiul sângelui
undeva
chiar înainte de inimă.
Dar nimeni, nicăieri
nu ne-a putut învăța
să dormim.
¤
De ce-aș avea nevoie de-un motiv
s-arunc cu fotoni răzvătiți în
noaptea surâsului tau?
002507
0