Poezie
Câinele și cățeaua
adaptare după poezia \"Câinele și cățelul\" de Grigore Alecsandrescu
2 min lectură·
Mediu
Cât îmi sunt de urâte unele manechine
Cu BOTOX,coaste,tocuri și alte câteva
Care spun despre ele că prețuiesc cuiva !
De au statură mare
E pură întâmplare
Și eu poate am bani,dar s-o arăt nu-mi vine
Oamenii spun adesea că-n țări globalizate
E-n sex egalitate.
Toate iau o turnură și lumea se prostește
Numai pe noi potența nu ne mai părăsește
Cât despre mine unul ,gașca mea toată știe
C-o am ! Ce bucurie !
Când orice secretară măcar și cea mai proastă
Pe nume ea îmi zice și nu domnia voastră”
Așa vorbea deunăzi c-un gabor oarecare
Samsar,mahăr de case,cu punga foarte mare.
„Cățeaua” Smarandache,ce sta la semafoare
Ea simplă feministă
Auzind ea,sexista.
Că ei nu au respect,ci doar plăceri barbare
Se năpusti îndată
Să-și arate mânia ce are pentru ei:
„Gândirea voastră - zise îmi pare desuetă
Și sentimentul vostru urăsc la șefii mei”
-„Noi ,șefii tăi? răspunse Samsar ,plin de mânie
Noi ,șefii tăi,putoare
O să-ți dăm una de doare
Ca să ne pomenești.
Cunoști tu cine sîntem ,și ți se pune pata
Lichea nerușinată,de rău să ne vorbești?
-„Dar ziceați...” -Ce te freacă pe tine? Te întreb eu ce ziceai?
Numai prostii vorbeai
Că nu urăsc femeia și le iubesc pe ele
Că voi egalitate,dar nu pentru cățele.
Acestea între voi,femeile cereți
Cu toți masculii proști egalitate vreți.
012.402
0
J