Poezii

Trecut-au BAC ul ca gâștele prin lacuri Și niciodată n-or să învetze iară, Caci nu mă-ncântă azi cum copiară Fițuici și teze,rezolvări,I-PAD uri. Ce fruntea-i de copii se-ntunecară Abia

Nu credeam să-nvăț a muri în comă Dus de tânăr,intoxicat de iarba-mi Ochii mei coborau visător la groapa Insanității. Când deodată tu răsăriși la patu-mi Euforie tu,stupefiant de

Zeci de cluburi Râd în noapte aurii Zeci de cluburi În prag de zi Vuie agale Pe manelele cântări Pițipoance Suie-n Jeep Neîncetat Pe înserat Uite țâța lor stingher Cum le-o scoală pân`la

Criză nouă-n buzunare Cu șomerii rupți în cur Marinar pe sticlă iese Hăhăindu-se mahmur. Iar din spate ce-I atârnă Ca un periscop zbanghiu Ați ghicit? Tulumba-și scoase Să asculte

Ar trebui să ne naștem bogați Să devenim columbeni, Să fim în stare de a hotarâ soarta târfei în lume Să știm din instinctul primar ce crize pornesc Și iresponsabil să fie doar statu-n a

De va veni la tine banca Purtând executarea* amară Procesul tău n-o s-o înfrângă Pe ei în fund nu o să-I doară. Nu-I vina ta…Așa-I clădită Nemilostiva lege a pieții: Guvernul otrăvit al

Știi, Încotro mergi? Spre ce bairamuri noi grăbit alergi? Cum Doar într-o zi Se schimbă-n șmecheri mari niște copii Azi, În mod subtil, Stă celularul nou De mulți dorit. Și, Crezi ori nu

Proastă luază,găunoasă Scoate școala perimată Ea o pune peste mase Și o face deputată. S-adun proștii în guvernare De fuduli cerul să rupă Și-epatează-n fița nopții Jeep-uri mari de marcă

Ceata lui Marinar Fură tot ca un șmenar Toți mincinoși și hoți Dai într-unul țipa toți Aoleu ce mafioți Dai într-unul țipă toți. Lacomi ca niște lei Cu bani publici ei sunt zmei Șmecheri

Bugetul țării-i bun pierdut Când nu-l mănânci tu cum ai vrut! Și-acum aș vrea un FEMEI S-arunce jug pe zeci de mii: E rău destul ca v-ați născut Mai vreți și al doilea rău? De-ați fi de foame

O doza,dulce doză ca pudra de sidef În zgomot de furtună cu drag mă chemi la chef; Deasupra criptei albe a negrului mormânt Se vantură cosciugul de pietre cu pământ, Și intru-ncet în

-Chelule,Băsescule Criza rea te-mprejmuie. Te bârfesc în gând și fapte Tonomate-n miez de noapte. Crin și Ponta,lideri “mari” Ei te așteaptă să te cari. Prea ești plin de frici și

Vezi,sindicatele se plâng Se adună toți ca frunza-n crâng S-așază foamea pe mii zeci De ce nu pleci,de ce nu pleci? O,pleaca în al meu sictir Să te privesc ca-ntr-un delir Cum răzimi molcom

Atâtea blocuri cad în seara asta. Demonul morții sfarmă-n mâini pământul și sulfă peste-o țară de lacrimi să se stingă. În seara asta-n care cad Atâtea blocuri,iubita-mI trup De muribundă stă

Piciul Boculeț,clujeanul Mult e prost și papagal Cu greviști se ciondănește, Iar salarii taie-n val. Pe reporteri ca tâlharul Îi atacă zgomotos, La matroz se duce-ndată Raportând

Din al pomadei fața rece De cute-adâncă - se desface O liniște de moarte-n pace Ce-ntregul suflet îl petrece. Frustrarea vrând să o înece Și cancerul în scrum preface Din al pomadei fața

Lasă-ți școala ta stresată Îți dă toată viața vie De ți-ai face doza toată Nime-n lume nu ne știe Vin` cu mine te droghează Între criptele de soi Unde noaptea fredonează Glasul vechilor

În țară două feluri de baroni Împart puterea între ele Baroni de ieri și noi baroni Exploatatorii vieții mele. Și unii ș-alți au Rolex ceas Și-ți dau cu tifla peste nas. Unii purced din

Eu nu cred în horoscoape Nici în baba vrăjitoare, Nici în moarte,nici în stele, Nici în altă-reincarnare. Proști mai sunt unii și alții Și de ei chiar nici nu-mi pasă De-or trăi în veci

Verde pur,verde pur Lemnul alb și inutil Ca un fir alb de fitil Nu mai pot să mai îndur. Oh,creezi cu al tău foc Ierni dogoare Codrul ce cu-ntregu-moare Sub capitaliști-i joc. Dintr-un

Prostănac vestit e Geoană Voturi multe-i fug din cale Toate-i eșuând din vina Lui Geoană,Prostiei Sale(1). Gușă,soața și masonii Ei îi țin a lui moral Împrejuru-i sunt baronii Și lingăii

Marinarului îi place Sus acolo Sus acolo în sondaj Liber să conducă-n pace Peste presa-i Peste presa-I apanaj. Unde la sacoșe grele Curg mulțimile tembele Jos în piața Jos în piața în

De câte ori,nevastă,de noi mi-aduc aminte Privirea ta de gheață mi-apare înainte Pe fața-ți alburie grimasa se arată Aproape-mi doar paharul ,pe el se pune pata. Iar peste mii de grame de votcă

La voi se duc întotdeauna Partidele să vi se închine Căci ele găzduiesc fundalul Dorinței voastre de mai bine. A voastră-I ținta scârbei mele Voi toți cei plini de lăcomie Voi,cei mai răi copii