Poezie
Zdreanța
adaptare după poezia \"Zdreanță\" de Tudor Arghezi
1 min lectură·
Mediu
Ați văzut cumva o zdreanță
Cea cu gura tare-n clanță
E o fufă zdrențuroasă
Cu BOTOX,dar e kitschoasă
Cu rochii din petice
Să se tot împiedice.
Silicoanele-i atârnă
Și pe sfârc cu baza cârnă
Și o încurcă și descurcă
Și dă la bărbați de furcă.
Are însă la ureche
Un mobil fără pereche.
Dă târcoale la hotel
Ciufulită-n stil rebel.
Așteptând un ceas sau două
Un client cu multe ouă
Care-i țanțoș ca cocoșul
Tare oul scapă moșul.
De când e în meserie
Cu mulți s-a culcat și știe
Și pe tocuri ea grăbiș
Se excită pe furiș
Pune geanta,ia dolarul
Și mănâncă caviarul.
-„Unde-i cardul? a întrebat
Nevasta.-„Ea l-a furat”
„Stai nițel c-o bat acuma
Fără stres și fără glumă.
Îi arăt eu cine sunt”
Și a pus-o ea la punct
Și i-a dat un pumn în fața
Dar decum l-a încasat
Zdreanța l-a și lepadat
Și-a înjurat-o c-un scuipat.
Când se uită la agenții
Cu radarul lor,potenții
Zice zdreanța-n fața lui
„Te-ai facut al dracului”.
002
0