mircea penea

sa fi ajuns mai americani decat americanii, care nici la toaleta nu merg fara a avean un plan? eventual, si unul de rezerva? cotidianul asta stresant risca sa omoare tot ceea ce ar trebui sa fie frumos in noi... daca mai apucam sa vedem, sa stim , sa intelegem ceva despre acel frumos. diferentele dintre timpul obiectiv si cel personal tind sa se anihileze, cum bine ai observat

se pare ca incetul cu incetul lumea incepe sa se trezeasca; marasmul bombardamentului mediatic de peste ocean paleste; incep sa se vada si sa se inteleaga hibele sistemului atat de promitator, atat de dorit, atat de amagitor, in fond... se pare ca acei minunati caini care alergau bezmetici cu covrigii in coada sunt pe cale de disparitie. si e bine. e semn ca ne trezim

da... are dreptate: fiecare are o usa in spatele caruia sta asteptand, sperand, dorind, asteptand, iubind, visand, asteptand...holul ei, ca anticamera a existentei personale, este holul fiecaruia dintre noi... dar pasii aceia? cine separa pasii altuia de proprii tai pasi?

imi place; putere de evocare, traire multi-plana, sentimente care ies la iveala, unele de la inceput, altele pe parcurs, egala in exprimare si gradata in traire... de ce nu mi-ar placea? uneori am avut senzatia pregnanta a influentelor lui eliade si kafka; si? sunt influente frumoase, asa ca... imi place