Proză
Rataciri
pe aripile gandurilor
1 min lectură·
Mediu
O lungime de braț! O fărâmă de spațiu! Un pas! Dar cine să-l facă?
Florile de colț rămân pe stânci prizomiere mândre ale propriei lor statornicii. Nici un gest, nici un efort n-ar mai putea readuce sau micșora distanța infimă devenită acum veșnicie. Fiecare clipă e o fărâmă de viață. Fiecare secundă e o fărâmă de fericire. În fiecare zi să zâmbești, să fii fericită, pentru că toate clipele mor, și odată cu ele și tinerețea și iubirea și chiar fericirea.
O fărâmă de spațiu! Un pas! Dar cine să-l facă? Dacă sentimentele și conștiința te-deamnă să vii la mine, vino!
001531
0
