postludiu

Mă simt..mă simt murdară!Încerc să mă conving că visez..urât sau frumos..?!Nu..doar visez... Am intrat în rândul celor ce trăiesc mecanic.Acum nu mai pot da înapoi. Totuși, nu pot sa concep faptul că atitudinile oamenilor pot fi atât de flexibile. Vreau să mor..și sa scap de toate gândurile, de propiile mele principii ce-mi reproșează că le-am pătat,de privirile acuzatoare ale celor din jurul meu,de cuvintele ce se aud in urma pașilor mei și-mi turuie în timpan ca un tren nebun în goana lui. Chiar! Cred că cel mai bine ar fii sa m-arunc în fața trenului și să-mi strivesc toți porii atinși de lumina.Cui i-ar păsa?Și totuși sunt prea lașa..nu pot s-o fac.Sau poate nici nu-mi doresc asta cu adevărat. Îmi doresc doar să îi pot înțelege pe cei din jur,să le pot înțelege răutatea pe care o manifestă față de acea copilă ,naivă în dorința ei.O vor ucide ,puțin câte puțin...Mă detest,pentru că e proiecția mea reflectată pe o pagină mototolită. La dracu!Iar e melodia aia la radio! Nu mă privește nimeni..doar moșulețul ăla pe al cărui genunchi am stat și care mă privea cu compasiune. Încerc să trec peste, dar sunt prea slaba,nu pot.. Mă plimb,mă plimb, si caut să mi se ofere un zâmbet.Nu vreau milă ci doar să simt că îi pasă cuiva,dar cui?Falșilor din fața mea care se prefac că mă înțeleg?La dracu cu toți! O urăsc și pe mama în momentul ăsta că m-a facut fată. Þine-mă tu în brațe și nu mă lăsa să mă uit înapoi!Să nu mă duci niciodată să văd iar așternutul ăla..m-ai omorî! Măcar de-aș fi avut orgasm! de:mircea l si roxana b