Mircea Gheorghe

Avea înainte o noapte lungă. îi era urît. Ploaia care nu se oprise de două zile, desfundase complet ulițele satului transformîndu-le în mlaștini cleioase și îngropase clădirea scundă a școlii

Spre sfîrșitul anilor 80 din secolul trecut, într-o după-amiază caldă și frumoasă de septembrie pe terasa unei berării de pe strada Academiei din București, vechii și bunii mei prieteni din

Istorie și memorie Am sub ochi a treia ediție a unei cărți semnate de Jean Sevillia cu titlul, parțial provocător, Historiquement correct. Pour en finir avec le passé unique. Jean Sevillia,

Imprevizibilul triumf... În septembrie 1993 la Philadephia, în Statele Unite murea, în urma unui accident banal o scriitoare bătrână și celebră din emigrația rusă, Nina Berberova. Născută în

Pornind de la Pascal... Pascal folosește de două ori în aforismele sale metafora trestiei gânditoare și în ambele cazuri pentru a afirma că adevărata demnitate a omului se întemeiază pe

PETRECERE CU INTRARE LIBERÃ... Prietenii noștri, domnul și doamna Dăncescu se mutaseră într-un cartier de oameni înstăriți unde își cumpăraseră casă și fiindcă niciunul din vecinii lor nu-i

Salvatore se întorsese în apartamentul ăsta care era ieftin după ce un an de zile locuise într-un alt cartier mai scump. Avusese o slujbă bună. Acum, dacă o pierduse, trebuise să se întoarcă aici.

Cabrioleta Deschise poarta și intră în curtea mare, aproape un parc, umbroasă, cu copaci bătrîni și statui cenușii. O alee pavată ducea către o casă veche cu un etaj și mansardă. Un om strîngea

Iubire, bibelou de porțelan Prima iarnă canadiană a lui Adi și Tudor părea că nu se mai sfîrșește. Era de acum sfîrșitul lui martie și temperatura se menținea tot timpul în jurul a minus 20 de

Locuiam în vara aia pe o stradă care făcea legătura dintre două cartiere, unul înstărit, pedant de curat, cu vile mari de piatră la capătul unor peluze largi înverzite, și altul sărac, printre

Gafa Timp de vreun an, cam o dată la două luni, familia de imigranți români Pricop, formată din domnul si doamna Pricop, oameni copți, la vreo 50 de ani, mergea în vizită la familia de emigranți