Poezii

Vara noastra, ibito, a trecut, Urmeaza sa moara copacul Si dragostea noastra - visul pierdut... Cu frunze uscate ne plange tot parcul. Unde vei fi, ibito, la iarna, Vei plange si tu verile

Sunt beat, si singur, si tacut... Si-n fumul de tigara care ma-nconjoara Incerc sa regasesc timpul trecut, Iubirea mea, ce n-a-ncetat sa doara. Imagini dragi cu chipul ei Plutesc in jur, cu

Vorbesc cu tine despre noi, Desi te-am cunoscut abia acum, In viata-mi goala si-n noroi, Singuratate, iubirea-mi este scrum. Vorbesc cu tine, fiindca ma asculti, Prieten prea tacut si

Incerc sa te-nteleg,mai micul meu amic, Pe tine care te tarasti pe rana mea infecta Si pentru care sucul suferintei mele-i tonic. Te-ntreb pe tine :asa gandeste o insecta? Tu, mancator de rani

O camera patrata si mizera E locu-n care te-am visat aseara, Printre gandaci si inscriptii indecente Am fost legat de tine prin sute de placente. Un pat prea mic, cu ramele de fier, Mi-a fost

Statuia din parc Eu sunt cel ce te asteapta sa vii, In mijlocul parcului, in dupa-amiaza tardiva... De n-ar fi el ai mai putea sa intarzii, Eu sunt aici, te astept, sculptura naiva. Statuia