Poezie
Intr-o joi
1 min lectură·
Mediu
Copii mici dorm în perne de vise
Moleșiți de căldură, stau la umbra gândurilor
Și visează o viață legată.
Mirosul de picamăr nu mai răzbate și infinit
Citesc pe chipul lor urme de căscat sonor, gândesc la rece
Nu spun nimic, nu mă întorc, nu vreau sa fiu confundat cu acest peisaj
Dezmățat.
În dreapta oamenii servesc cafea cu lapte și se uită cu dispreț
La uitații Domnului, așternuți pe caldarâm, nu-și pot imagina
Cum e sa fii singur pe drum, urcat și coborât de zor
Din mașina timpului... nu sunt sedați, gândesc mai profund decât voi,
Ãștia “amărâți”, nu judecați covoarele, ci pe cei care le-au curățat de fapte.
001.025
0