Poezie
Vara
1 min lectură·
Mediu
Nopțile s-au însenitat de la luna roz
De ieri.
Iar cuvintele nu se mai leagă
Decât cu o funie strânsă bine
De crengile pline cu flori.
Misterul primăverii s-a dezlegat: a venit vara.
30 de grade de vânătăi stau întinse la umbră
și își întind șalele
Pe gresia lăsată în spate de un meșter mult prea creator
Ce a considerat că nu mai are nevoie de ea
Șireturile sunt tot legate
Între ele...
Ca sarea de zahăr și ca asfaltul de piciorul meu
Zboară misterul prin aer, haotic, absent
Terestru și alb, mai inocent decât un judecator când dă verdictul
Și mai prostănac decât roșul de pe buzele ei... al verii ce tocmai răsare.
001.131
0